Seara, Maria a văzut vânătăile de pe brațele lui.
Nu a țipat. Nu a alergat la școală imediat.
S-a așezat lângă el și i-a spus calm:
— Te-au rănit azi?
David a dat din cap.
— De ce eu?
Maria a tăcut câteva secunde.
Apoi a spus:
„Pentru că oamenii sperie ceea ce nu înțeleg.”
CAPITOLUL 6 – ÎNCEPUTUL CEVA MAI MARE
În acea noapte, David nu a dormit mult.
Se gândea la cuvintele mamei lui.
„Ești diferit…”
Dacă a fi diferit înseamnă să fii singur… atunci de ce nu se simțea el greșit?
De ce, undeva adânc, simțea că lumea greșește?
FINAL PARTEA 1
În dimineața următoare, David s-a ridicat din pat cu o decizie nouă.
Nu știa încă ce va face.
Dar știa un lucru sigur:
nu va mai lăsa lumea să îi spună cine este.Continuați să citiți pe pagina următoare
