Pentru a obține acest rezultat, nu ai nevoie de cântare electronice complicate. Mama măsura totul cu „cana de 250 ml”, acea cană clasică pe care o avem toți în dulap.
-
Baza lichidă: 2 ouă mari (proaspete, de preferat de țară pentru o culoare aurie), 1 cană de iaurt gras sau lapte bătut (aciditatea iaurtului este cea care face aluatul să crească atât de pufos).
-
Baza uscată: 1 cană de zahăr (poți pune mai puțin dacă merele sunt foarte dulci), 2 căni de făină tip 000 (cernută de două ori pentru a încorpora aer), 1 plic de praf de copt și un praf de sare (esențial pentru a scoate în evidență aromele).
-
Inima plăcintei: 4-5 mere mari, rase și stoarse ușor, amestecate cu o linguriță de scorțișoară și, dacă ai, puțină coajă de lămâie răzuită.
-
Glazura magică: 3 linguri de smântână grasă (peste 20% grăsime) amestecate cu 2 linguri de zahăr pudră vanilat.
Capitolul 4: Procesul de creație – Pas cu pas
Pasul 1: Pregătirea sufletului plăcintei
Începe cu merele. După ce le razi, lasă-le 5 minute cu scorțișoara. Nu le căli prea mult; vrei să-și păstreze prospețimea. Dacă alegi varianta cu brânză, amestecă brânza de vaci cu un ou și puțină esență de rom.
Pasul 2: Aluatul aerat
Bate ouăle cu zahărul până când volumul se triplează și compoziția devine ca o spumă densă. Adaugă iaurtul treptat. Când încorporezi făina, folosește o spatulă, nu mixerul, cu mișcări largi de jos în sus. Acest mic detaliu face diferența între un aluat gumat și unul care „respiră”.
Pasul 3: Montarea în straturi
Unge o tavă cu unt și presară puțin pesmet sau făină. Toarnă primul strat de aluat, nivelează-l, apoi distribuie umplutura uniform. Nu apăsa merele în aluat; lasă-le să plutească. Acoperă cu restul de compoziție.
Pasul 4: Coacerea și „Marea Finală”
Pune tava în cuptorul preîncălzit. După 35 de minute, verifică cu o scobitoare. Când este gata, urmează momentul critic: scoate plăcinta și, așa cum e ea, clocotind de căldură, toarnă deasupra amestecul de smântână și vanilie. Vei auzi un ușor sfârâit – este sunetul plăcintei care „bea” glazura.
Capitolul 5: De ce „nici tort nu mai trebuie”?
Când această plăcintă se răcește, smântâna de deasupra se transformă într-un strat fin, lăptos, care seamănă cu o cremă de patiserie. Aluatul de dedesubt, infuzat cu aromele merelor și ale vaniliei, devine atât de fraged încât nu mai ai nevoie de cuțit pentru a o tăia; se desface singură.Continuați să citiți pe pagina următoare
